Ding-Dong!
Hm..poate nu e acasa..dar a zis azi..la el acasa..si in plus a spus ca pot intra oricand vreau eu.Si deci apas pe clanta.Intru.Ca de obicei aceeasi incapere,acelasi design
..urc pe scari ,ma opresc in fata usii camerei lui.Ma gandesc sa il sperii.Ma opresc in fata usii lui.Am emotii, vreau sa il sperii.Ma apropii si mai mult de usa.Nu aud absolut nimic.Imi lipesc urechea de usa lui.Dar nimic.Nu eram surprinsa ,dar ma asteptam sa il aud sforaind sau ceva?De obicei doarme la ore din astea.Nu se aude nimic.Deschid usa cu un zambet sincer.Un sentiment de groaza si o expresie de durere domina asupra mea la cele vazute.Mi se incetoseaza vederea,iar fata mea se acopera cu siroaie de lacrimi fierbinti ,din cauza celei mai ingrozitoare imagini..persoana la care tin(la care tin e putin spus) tinand in brate o blondina frumusica pierduti amandoi intr-un sarut adanc.Daca nu il cunosteam,mi se parea ceva frumos.Daca nu tineam la el, mi-ar fi placut peisajul.Ea tine ochii inchisi.El zambeste, deschide ochii, intoarce capul spre mine.Dar zambetul ii piere imediat ce ma vede.Nu are o expresie de regret a fetei,ci mai de graba una de surprindere:
-Tina?..tu?..cand ai..
Dar nu mai vreau sa aud nimic.Plec.El se uita la blondina si ii spune sa stea putin ca se intoarce imediat..e clar...
-Stai!Pot sa iti explic,eu defapt am pierdut un pariu si..
-Nu mai vreau sa aud nimic de la tine!!Am tipat eu cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o.O voce plina de durere..
Ies din casa lui si ma grabesc acasa.Nu imi mai pasa de nimic.Cum am putut sa am incredere in el?Cum am putut sa fiu asa naiva?Cum am putut sa cred ca el?..
Ca el..
Ca eu..
Ca noi..
Mii de intrebari alearga prin gandul meu..Iar in suflet imi sunt amestecate sentimente de durere, nervi si neputinta.Poate nu il apreciam destul?sau nu?Numai cand pierzi ceva il apreciezi mai mult.Ajung acasa.Mama ma vede plangand:
-Hei ce-ai patit?
-Lasa-ma..
-Dar ce ai--
-Am zis sa ma lasi!!!Plec afara..unde mai sunt enervata de inca 5-6 persoane.Plec la plimbare,si asa nu am ce face.Merg,si ma gandesc, ma uit unde ma duc picioarele ,care parca nu mai asculta de mine..
Ma opresc in fata copacului din fata blocului.Intind mana spre cer.Inchid ochii,strang pumnul.deschid ochii..si ma uit in palma.O frunza.Zambesc si o bag in buzunar.Ce fac eu cu o frunza?Naiba stie.Hei..O frunza..o frunza m-a facut sa zambesc?Incep sa chicotesc.Ba chiar m-a facut sa rad.Un lucru atat de minuscul si de neputincios in lumea asta..ei, pe mine m-a facut sa zambesc..
O frunza..Totusi frunza asta nu va sterge cele intamplate..asta va ramane tiparit in mintea mea, in sufletul meu si in inima mea.Too young to fall in love?..
